Fosta comunitate evreiască din Makó era una dintre cele mai vechi și semnificative comunități din Câmpia Panonică. Astăzi, doar sinagoga ortodoxă mai există, construită în jurul anului 1895 într-un stil romantic.

Dimensiunile exterioare sunt de 9,30 × 20 metri. La fațadă se află două anexe: scara de acces la balcon și intrarea din curte. În fața acesteia se află o intrare cu acoperiș. În curtea interioară se află un parc memorial cu plăci comemorative ale martirilor.

În interior, pe o platformă din cărămidă se află bima, adică masa pentru citirea Torei, înconjurată de un grilaj din fier forjat. Platforma Torei a fost construită pe peretele estic al sinagogii. Pe pereții acesteia sunt pictați lei ai lui Iuda, care țin în labele lor tablele lui Moise. Pe tavan au fost pictate stele aurii, care simbolizează cerul. Interiorul a fost extins ulterior cu două balcoane.

Clădirea formează o unitate strânsă cu construcția alăturată, care includea, printre altele, sala de rugăciune de iarnă. Unitatea se remarcă prin balconul dublu pentru femei, precum și prin baia rituală (mikve), care încă așteaptă să fie restaurată. Sinagoga sfințită din nou este un loc important de pelerinaj pentru evreii ortodocși din Makó care au emigrat, unde anual, cu ocazia aniversării morții rabinului venerat Vorhand Mózes, se ține o ceremonie religioasă.

În anii 1990, clădirea a ajuns într-o stare degradată, aproape periculoasă. În 1999, s-a luat decizia restaurării acesteia. Clădirea restaurată a sinagogii a fost redeschisă pe 10 martie 2002.